Am observat ca de fiecare data atunci cand poate esti norocosul castigator al unei perioade mai lungi de fericire ceva parca nu e bine.. Ceva devine ciudat.. Si asa dintr-o data fara sa te intrebe, fara sa te anunte vine si se instaleaza, calca cu bobancii peste inima si sulfetul tau, ea, suferinta.
Si fie ca iti rapeste pe cineva drag tie, fie ca dai peste o nereusita... Isi atinge scopul si anume sa ... Nu te lase sa crezi ca exista o fericire cu adevarat.
Mi a fost dovedit pentru a nu stiu a cata oara ca nu le poti avea pe toate.. Ca atunci cand pe plan profesional totul merge bine si esti cat de cat multumit.. Si stii ca atunci cand ajungi acasa e cineva acolo care te asteapta cu zambetul pe buze si cu o vorba buna si care la urma urmei e tot ceea ce iti doresti , pe scurt, iubirea ta. Esti departe de familia ta doar de un telefon si stii a ei au fost si vor fi mereu alaturi de tine sa te sprijine in momentele cele mai dificile , nefericite dar si sa se bucure alatui de tine de reusitele si de toate visele pe care ai reusit sa le impinesti. Dar ce te faci atunci cand ei nu mai sunt aproape? Cand vezi ca o data cu trecerea timpului se sting ai tu nu poti face nimic sa impedici acest lucru stai si iei parte parca la in film prost care nu mai se termina o data...
De ce nu putem sa fim fericiti? Nu meritam oare? Chiar daca cat e ziua de lunga incercam sa 'facem ceva', sa ' ajungem cineva' , de ce ne sunt rapiti cei care ne dau forta sa mergem mai departe atunci cand avem cea mai mare nevoie de ei?
Mereu inima mea va fi incompleta .. Si cu trecerea timpului va deveni tot mai goala si mai mica..
