De ce?

Uneori dupa ce avem ocazia sa traim , sa petrecem un timp indelungat alaturi de o persoana avem impresia ca suntem legati pe viata de ea. Astfel ca investim sentimenete, traim cele mai intense momente, poate unele din cele mai fericite. Persoana aceea ajunge sa devina pentru noi intregul Univers,uneori toata aceaasta fericire se va termina mult prea repede si atunci ne vom da seama ca am fi putut proceda altfel, am fi putut spune alte lucruri , am fi trait mai intes momentul si toate acestea deja nu mai capata nici un sens. Suntem dezamagiti, tristi, incercam sa intelegem ce s-a intamplat ,unde am  gresit? de ce persoana de langa noi ,acum, a coborat din tren? Ne intrebam oare ce a vrut sa insemne prezenta lui in viata noastra si desigur totusi speram ca, poate, in viitor ne vom impaca. Astfel ca  lasam timpul sa "rezolve" lucrurile pe care nu am avut curaj sa ni le spunem, lucrurile pe care inca nu avem puterea  sa le recunostem, pentru ca poate inca dor sau poate ca le am uitat deja demult. Atunci incepem sa ne indoim de el sau ea si sa ne intrebam oare ceea ce am trait a fost o minciuna?  a fost o iubire de moment si atat? oare asta sa fie iubirea? Merita sa iubesti si apoi sa suferi inzecit? In adancul sufletului am vrea sa credem ca pentru el sau ea inca mai suntem importanti, inca mai tine la noi si ca poate o data pe zi se mai gandeste la noi cand vede cadoul pe care l-a primit sau simplele fotogarafii , de fapt singurele dovezi ca a existat ceva intre doi oameni care s-au intalnit la momentul destinului si care au calatorit o vreme cu acelasi tren. Dar care acum au coborat la statii diferite si cine stie daca vreodata vor mai fii in acelasi tren.
Cei care au iubit si iubesc cu adevarat  poate se vor indragosti din nou si apoi poate vor fi iar dezamagiti si poate vor suferi.Iar intr-o buna zi sigur ca vor descoperi persoana alaturi de care vor trece toate obstacolele ce vor sta in calea fericirii lor, pentru care vor risca totul simtind, stiind ca au gasit persoana potrivita.
Pentru ca viata se rezuma la urma urmei la un pariu : sa risti : sa pierzi sau sa castigi.

Une pansée 


On doit vivre sa vie en regardant devant soi, mais on ne la comprend qu`en regardant en arrière.

Ce que j`ai appris, ca tient en trois, quatre mots:
Le jour ou quelqu`un vous aime, il fait tres beau, j`peux pas mieux dire, il fait tres beau!

cipru 2009

venetia & viena

venetia & viena 2008

Belgia, Austria,Franta 2007:P

CANADA 2006 eu si soooper sora mea :D

se spune ca o nunta trebuie sa aduca numai iubire si fericire asa a fost si la nunta surorii mele celei mai mari!! noi 4:D

Atena 2005

prima excursie in strainatete Grecia 2005

O alta zi...

Totul a inceput cu o zi friguroasa de joi....Ea, Aliana isi urma rutina : s-a trezit la 7 ,s-a imbracat , a luat micul dejun, si-a facut ghiozdanul, desigur a plecat spre scoala. Dar ziua de azi avea sa aiba cu totul o alta intorsatura pentru ea.. Mergand pe strada catre statie singurul lucru pe care l-a observat trecand pe langa siluetele zgribulite,nepasatoare,grabite era acela ca niciunul nu parea sa fie fericit ca e noua zi, ca este pace, ca totul este cat de cat bine.. observandu-i a realizat pentru prima data ca ea inca mai avea vise pe care vroia sa le implinasca si ca avea multe motive pentru care sa zambeasca si sa fie fericita.Pentru ca era o noua zi de joi.
ziua de Joi are o semnificatie aparte pentru ea .. intr-o zi de joi s-a indragostit nebuneste pentru prima oara, a simtit fiorul dragostei ..... chiar daca nu a durat foarte mult dar a invatat ce este iubirea , a simtit-o si s-a bucurat de fiecare clipa pe care a trait-o intens.Nu regreta nimic din toate lucrurile nebunesti pe care le a facut atunci....
Si a dat seama ca multi oameni traiesc si mor fara sa simta acest fior al dragostei la prima vedere; era fericita si multumita ca a avut aceasta sansa... dar totodata era sigura ca nu va fi ultima oara. Aliana traia dupa simtamantul ca daca va fi sa aiba un viitor alaturi de Vlad ,se va intampla la momentul potrivit......
Dar, totusi aceasta zi de joi i-a adus aminte si de primul ei sarut. A fost mai mult o provocare si un pariu pe care nu putea sa il piarda( avand o fire hotarata) .
Urcandu-se in autobuz, asezandu-se instinctiv pe un loc, continua sa isi aduca aminte ce insemna ziua de joi pentru ea..mereu, zilele de joi aduceau fericire in viata ei, dar de data asta nu a mai fost asa...
Pe drumul catre liceu ,s-a decis sa renunte la cautarea unei noi iubiri, a realizat ca e mai bine asa, chiar daca uneori simte nevoia unei vorbe bune, unui alint, care sa nu vina din partea familiei, sau a prietenilor pe care de-a lungul timpului ,i-a pierdut pe drum ,din diverse motive..
Pentru prima data ziua de joi o intrista si o facea sa devina la randul ei o fata comuna cu un chip trist,nepasatoare, indiferenta periduta in ganduri...Nu mai observa lumea din jurul ei..
Nu observase ca deja ajunsese in clasa. in clasa unde trebuia sa aduca mereu aceeasi nota de optimism cu care ii obisnuise pe colegii ei.
Joia asta o schimbase si era doar primul pas...